S-a spus de multe ori ca sahul este matematica.elementul cel mai izbitor in aceastaanalogie il constituie caracterul deductiv si conditionarea riguroasa a fiecarei etape de etapele anterioare.
De aici, ideea de calcul subjacenta atat sahului cat si matematicii. Inspijinul acestei analogii pledeaza si pasiunea pentru sah a multor matematicieni. Unii dintre ei au la activul lor performante in ambele domenii.
Dupa primul campion mondial la sah, Steinitz, a urmat un important algebrist, Emanuel Lasker care a devenit binecunoscut atat ca sahist, fiind intr-o anumita perioada campion mondial, cat si ca matematician.Totusi afinitatea dintre sah si matematica fost de mai multe ori contestata.
Este mai intai interesant faptul ca o serie de matematicieni au contestat ideea ca matematica ar fi in primul rand deductie.
Cel mai recent exemplu in aceasta privinta il constituie Paul R.Halmos in cartea sa I want to be a mathematician,Springer New York . Am avut totdeauna impresia ca logica deductiva este numai fatada si igiena matematicii, nu si substanta ei. Nu cumva un fenomen asemanator se intampla si cu sahul. Am discutataceasta chestiune intr-un ciclu de articole si din marturiile evocate a rezultat ca raspunsul este probabil afirmativ.
Am aratat acolo ca Nell Charness, care in 1974 sustinuse o tezade doctorat privind psihologia jocului de sah, a ajuns la concluzia ca un jucator de sah se bazeaza nu atat pe analize deductive, cat pe capacitatea sa de memorie si pe organizareainformatiei in termeni de configuratii plauzibile de piese, miscari posibile si consecinteale lor. Recunoasterea configuratiilor face parte din preocuparile unui domeniu in plinadezvoltare, „Recunoasterea formelor”.
De asemenea, dupa cum arata Peter W.Frey(Chess skill in man and machine), alegerea unei mutari pare sa fie conditionata in primul rand de calitatea perceptiei si,in mod special,de capacitatea de a recunoaste unimens numar de procedee de joc disponibile,deci acumulate si catalogate de experintasahista anterioara.Sahul s-a dovedit a fi nu atat un joc implicand un calcul foarte lung catunul de observatie,de intuitie a situatiei de pe tabla de joc.
Unui maestru ii este suficienta o privire sumara pentru a sesiza o mutare buna, in timp ce un incepator este in stareca,chiar dupa o lunga reflectie,sa faca o mutare dezavantajoasa. Ceea ce-i deosebeste nueste neaparat profunzimea gandirii. Arborele de posibilitati care mereu se ramifica infunctie de raspunsul ipotetic al partenerului este de obicei examinat pana la un nivel careeste cam acelasi si la un simplu amator si la un specialist.
Acest nivel pare a fi determinatnu de gradul de pregatire sahista ,ci de restrictiile generale care guverneazaatentia,memoria si ratiunea. Insa in timp ce profanul analizeaza acveste posibilitati lainamplare,cunoscatorul le ierarhizeaza aproape spontan,dand prioritate anumitor variante.
Trimis de Buica Cristian
No comments:
Post a Comment