Relaţia matematică-economie

    Relaţia matematică-economie ţine de domeniul epistemologiei ambelor stiinte însă aceasta nu trebuie privită ca un antagonism, ci ca un schimb permanent de informaţii, de metode, de rezultate. 

    Din dorinţa de a da un sens relaţiei dintre cele două domenii, vom începe prin a surprinde opinii despre caracteristicile fundamentale ale celor două ştiinte, raţionalismul, respectiv empirismul, cu scopul de a infirma concepţia comună conform căreia fiecare dintre aceastea este o caracteristică proprie doar a uneia dintre ştiinţele în discuţie.

     Necesitatea matematicii în economie poate fi argumentată prin utilitatea acesteia pentru a nu fi acuzaţi de poliloghie, deşi, conform lui Paul Samuelson (Samuelson, 1952), „Matematica este un limbaj” şi orice text matematic poate fi exprimat, cu suficiente explicaţii, în limbaj curent. 

     Aşadar, putem înţelege utilizarea matematicii în economie ca o dovadă de cultură şi concizie, dar nu ca un 

instrument care să ofere o haină de ştiinţificitate unui discurs altfel gol. 

     De aceea, în momentul în care decidem să utilizăm acest limbaj special şi specializat, trebuie să ne conformăm complet regulilor acestuia, adică să stabilim exact ipotezele în care lucrăm, să ne asigurăm că noţiunile folosite sunt bine definite din punct de vedere matematic (exemplu: nu împărţim la cantităţi care pot fi nule). 

     Pe scurt, utilizarea matematicii în economie este similară cu folosirea de citate din limbi străine, adică trebuie să ne asigurăm că acestea sunt potrivite contextului şi că „gramatica” utilizată este cea corectă.  Dezbaterea utilităţii matematicii în ştiinţa economică trebuie privită ca o chestiune de măsură, de adecvare a instrumentului la scopul în care este folosit.

Trimis de Datcu Alexandra